My Inner Peace

Când s-a născut marea

Când s-a născut marea,

Dumnezeu a tăcut.

Și a rămas pentru o vreme

nemișcat și mut.

Când s-a născut marea,

Pământul a înflorit.

Și de atâta bucurie

pentru o clipă s-a oprit.

Când s-a născut marea,

nu existau pești.

Dar spuma ei jucăușă

i-a creat din povești. 

Când s-a născut marea,

nu eram, nu erai.

Era doar strigarea

unui val catre Rai. 

Când s-a născut marea,

Dumnezeu a tăcut,

Pământul a înflorit

și Rai a devenit

zâmbind spre infinit. 

Aminitiri din viitor

Și te vei opri într-o zi în tăcere

să cauți urme de vis,

iar noaptea și somnul rupte din stele

te vor privi pe furiș.

Și te vei mira într-o zi în oglindă

când anii s-au scurs peste zile,

iar Timpul te va privi dintr-o tindă

cum numeri fericiri străine.

Și-ți vei aminti atunci de toate:

de visurile tale senine,

de dorul și gustul de libertate,

de glasul acela din tine.

Mă uit lung acum când ți le amintesc

doar-doar vei înțelege tăcerea,

ce încă în oglindă nu o privești

și sper să-nțelegi durerea.

Durerea netrăită a visului mort,

a anilor scurși într-o cușcă,

a minții rătăcite într-un confort,

ce crește absurd și mușcă.

Și dacă nu știi încă cine sunt

și ce caut în gândurile tale,

îți spun că sunt Eu! Tot Tu din trecut!

Sunt ecoul visurilor tale.

Wadi Rum, Jordan

Schimbarea la față

Acolo ți-ai lăsat ochii ascunși după un gard.

Un gard de sticlă prin care priveai

lumea din ceruri și murmurai

la îngeri de aur cu ochi de abis,

la frunzele toamnei care s-au nins.

Acolo ți-ai oprit freamătul și mintea jucăușă.

Jucăușă ca ochii de copil

pe care-l lași singur într-un azil

să spere la îngeri cu ochi de cristal

când calcă prin viață în mod banal.

Acolo mi-ai suprins zâmbetul cald

după un gard înalt de bazalt

și ți-ai recăpatat ca prin minune

ochii căzuți acum în tăciune

și mintea jucăușă a pornit

să țopăie veselă în infinit.

Aici te-am găsit cu ochii ocean

privind în adâncul marelui plan,

ce naște îngeri de catifea

și stele din aburii de cafea.  

Cântec latinesc

Într-un bob de cafea

și-ntr-o filă de carte

stă ascunsă o stea

ce te poartă departe.

Pe trei raze de vis

te aruncă în zări

și te-nvârte-n abis

într-un freamăt de flori.

Te azvârle pe-un turn

ce se cheamă Eiffel

și de-acolo nocturn

te coboară-n mister.

Trup de floare apari

cu rochițe de nori,

seara când iar răsari

îmbufnată pe flori.

”- Sunt prea albe, prea verzi,

roșii, galbene, mov…

Au venit iar grămezi!

Le-aș fi vrut mai… morcov!”

Dar uiți repede gândul

când zărești în cristal

un ”Iubito!” din fluturi

ce se-avântă pe-un cal

să te poarte mai sus

de poveștile tale,

unde norii s-au dus

sub apus la culcare.

Sună a Cristian

cântecul din cristal

și mai trece un an

cât stai pe piedestal.

Într-un bob de cafea

și-ntr-o filă de carte

stă ascuns un ”Iubito!”

ce te poartă departe.

La mulți ani, Carmen!

Suflet de Unicorn

Aluneci din vise

cu aripi de stele

și coama îți zboară

în tropot de sfere.

Cazi pe Pământ

și te răsucești,

din ape înalte

te naști și-nflorești.

Ești zână,

ești blondă,

ești leu neînfricat,

ești ploaie de aur

chiar dacă ai uitat.

Ai soarele-n plete,

ai chip de iubire,

ai inima pură

de nemărginire.

Și steaua din frunte

îți sclipește de zor

și-nțelegi că ai suflet

de unicorn.

La mulți ani, Ileana!

Inspirație de bloc

Construction

Na, că azi m-am hotărât

să dedic o poezie

vrednicului de român

care face zidărie.

Celui brav și neînfricat

ce găurește pereții

de sar brusc direct din pat

chiar din zorii dimineții.

El e harnic și voinic,

încerc să-mi imaginez

cum din vechi face nimic

și-ncep să mă enervez.

Nu pe el, Doamne ferește!

Căci ce vină are el

când omul se înnoiește

și-și face casa MODEL?

Pe mine și mintea mea

mă tot supăr zi de zi

că vreau să fac și-altceva

înainte de-a muri.

Nu s-ascult o bormașină

să tresar, să-mi scuip în sân,

de când se face lumină

până-n noaptea de Ajun.

Că așa-i la mine-n bloc

omul harnic și voinic

ia comenzile pe loc

de la mare pân’ la mic.

Și muncește anul tot

că e vară, toamnă, iarnă,

nici COVID nu-l ține-n loc

darămite o Diană.

Acum bate chiar aici

în sufrageria mea!

Mă gândesc să-i trimit mici

poate-poate doar o sta.

Măcar să mai fac și eu

câte-un pic, pe-aici, ceva,

să mă rog la Dumnezeu

să-l cheme și-altcineva.

La blocurile celelalte

chiar în alte cartiere

să facă omul palate

nu doar d-astea… efemere.

Baptism Site, Jordan River
Baptism Site, Jordan River

Libertate

Petra, Jordan
Petra, Jordan

Nu ți-aș cere vreodată

să te oprești din vis,

nu te-as opri nicicând

să zbori spre Paradis.

N-aș face drum întors

dintr-o privire oarbă

și nici glas fioros

când lumea o să te soarbă. 

Te-as lăsa să te duci

acolo unde crezi

că poți să prinzi năluci

doar atunci când visezi.

Și dacă ai vrea să știi

cum ești când te creez,

te-as invita să vii

să-ncerci să mă pictezi.

Phuket, Thailand
Phuket, Thailand

Aici și Acolo… Acolo și Aici…

Desert Wadi Rum Meditation
Desert Wadi Rum – Sand Dunes

Undeva m-am oprit să te privesc.

Nu mai știu unde și nu mai știu când.

Dar te-am privit și-am înțeles

că lumea moare înflorind.

Și crește și se duce-n sus

dorind cu tot să te cuprindă

și moare seara pe ascuns

privind la stele dintr-o tindă.

La fel și eu cresc și te caut

și cad și mă rănesc de pietre,

când totul este pământesc

și mintea naște doar regrete.

Iar când mă-ntorc și te privesc

și-mi amintesc de unde vin

Timpul dispare din firesc

și doar sub raza Ta mă-nchin.

Și-acolo lung privesc la stele

și ele-mi se-oglindesc din plin

și chinurile par himere

și Totul este și-i Deplin!

Desert Wadi Rum
Desert Wadi Rum

De Sânziene

Sânziene

Când zânele miros a flori

și florile miros a zâne,

când noaptea se răsfață-n zori

pe firul ierbii să se-adune,

când Soarele se uită lung

și nu se satură de stele,

când cântecele îl slăvesc

și se rotesc ca niște iele,

Vagabondez cu mintea-n vânt

și caut sensul unei frunze

și mă întind peste pământ

în zumzetul de buburuze.

Suflet de copil

Zână

Zâmbet de copil

uitat într-o carte

te ivești senin

construind palate.

Cu mânuțe roz

de cerneală nouă

le așezi duios

în Țara de Rouă.

Și-mi arăți atent

cum creezi magie

dintr-un vis absent

scos din pălărie.

Mă așezi în centru

și-mi șoptești pe-ascuns

că eu sunt poetul

ce-a picat de sus.

Mă prinzi de o mână

și mă răsucești

trece-o săptămână

când îmi spui povești.

Zâne se înalță,

îngerii roiesc,

Suflet de copil,

scriu când îmi vorbești.