My Inner Peace

Metamorfoză

E roșu înghețat

și totuși pare-nfocat.

Petală cu petală

refuză sub ger să moară.

Zâmbește parcă

atunci când norii se-apleacă

și crește-n culoare

invocând un nou soare.

Nu-i simt parfumul

s-a-mprăștiat ca și fumul.

Și nici savoarea

ce s-a unit cu marea.

Încerc să-l prind

sub lupa de argint,

să-l fac al meu

ca pe un nou trofeu

Mă-ndrăgostesc

și pe loc înfloresc,

sunt trandafir

cu inimă de safir.

Camino de București

În fiecare pas

stă puterea ascunsă

a fiecărui glas

mort sub o frunză.

Și ca printr-o minune

se naște un sens

când soarele apune

și corpul este-n mers.

Există acea vrajă

pe care doar tu

o simți ca o bază

ce nu-ți spune nu

când vrei să te-avânți

să mergi mai departe

să calci și să uiți

cum mintea desparte

oameni rătăcind

prin visuri ce mor,

țeluri apunând

când sufletu-i gol.

E curată magie

să mergi fără gând,

să zbori prin vecie

călcând pe pământ.

În fiecare pas

crește iubirea

unicului glas

ce-anunță trezirea.

Alb-negru

În alb curg pene de înger,

în negru s-a pitit luna,

în nori plutește un fulger

și lasă să cadă bruma.

E frig de-mi îngheață și gândul!

Mai bine! El chiar nu-mi lipsește!

Și simt cu bizar tot pământul

sub frunze se zgribulește.

Doar zâmbetul naște o stare

de bine ce mă încălzește

și îngeri coboară din zare

iar focul din inimă crește.

Din alb se-ntrupează doi îngeri,

din negru se-arată și luna,

din stele cad oamenii sinceri,

când albul și negrul sunt una.

Fecioarele devin vocale

Fecioarele devin vocale

Și vocea lor mușcă timpanul!

După o viață de răbdare

au început să-și strige amarul.

Nu pentru că nu le mai placi

sau pentru c-ai greșit cumva,

ci pentru că-s pline de draci

pitiți prin umbrele de stea.

Fecioarele în general

sunt dulci și pline de candoare,

îți iartă multe și contrar

îți dăruiesc multă răbdare.

O au cu tine, dar absurd

nu știu s-o aibă și cu ele

și-atunci când sacul e la fund

încep furtunile de perle.

Iar pe final de an ciudat,

se pot trezi ca dintr-un somn,

să-și facă-n suflete curat

și se transformă în claxon.

Tu fii deștept și doar respiră

așteaptă să se lămurescă

și fii prezent ca o sefiră

vibrând în sunetul ”Acasă”.

The End of the World

The End of the World

is where I found myself!

Is that place of the road

where I sat down and prayed,

for a life of my own

not conditioned by others

for a mindset of freedom

grown by light, not by shadows.

At the End of the World

there’s a magic spell singing,

giving pilgrims the sword

of enchanted beginnings,   

asking them to fulfil

their life mission and dreams

waiting them to reveal

how God lives in their genes.

And that magic spell says

to come back and to feel

how the End of the World

planted seeds for their dream.

Sunday mornings

Sunday mornings are like

blessings sent down by God.

Even cloudy or hard

I could never feel sad.

Sunday mornings are light

from another dimension, 

they can easily take back

the entire week tension. 

Sunday’s energy’s high

from the oldest time now,

we don’t even remember

why is that, but somehow

we feel good and recharged,

we can’t say why and how,

Sunday mornings are blessed

and I greatfully bow! 

Umbrele Unirii

Îmi cresc crengi pe deasupra

ce mă-nalță-ntre stele

când mi-alunecă umbra

și se-afundă în vreme.

Îmi cresc fire de-albastru

ce-nfloresc pe cărare

când din galben de astru

gândul zboară spre mare.

Îmi cresc roșii bujorii

desenați pe obraji

când de frig se-ascund norii

printre vârfuri de brazi.

Vis de iarnă apare

pe aleile goale

când istorice umbre

se arată sub soare.

Mi-amintesc o poveste

de bunica mea spusă

despre ce-a fost și este

moștenirea ascunsă.

O unire în suflet,

o trăire de veacuri

astăzi este doar sunet

ce răsună prin parcuri.

Printre crengile goale

de copaci seculari

se mai joacă agale

amintiri de stejari

prefăcuți în români

hotărâți, curajoși

ce-au adus din străbuni

visul cel mai frumos.

Conștiința-n unire

ce-au lăsat-o ca zestre

construind cu iubire

un pământ de poveste

peste care să crească

oameni noi ca stejarii

într-o țară lumească

fără frici așa stranii.