Schimbarea la față
Acolo ți-ai lăsat ochii ascunși după un gard.
Un gard de sticlă prin care priveai
lumea din ceruri și murmurai
la îngeri de aur cu ochi de abis,
la frunzele toamnei care s-au nins.
Acolo ți-ai oprit freamătul și mintea jucăușă.
Jucăușă ca ochii de copil
pe care-l lași singur într-un azil
să spere la îngeri cu ochi de cristal
când calcă prin viață în mod banal.
Acolo mi-ai suprins zâmbetul cald
după un gard înalt de bazalt
și ți-ai recăpatat ca prin minune
ochii căzuți acum în tăciune
și mintea jucăușă a pornit
să țopăie veselă în infinit.
Aici te-am găsit cu ochii ocean
privind în adâncul marelui plan,
ce naște îngeri de catifea
și stele din aburii de cafea.
