My Inner Peace

Stardust

I’m going to leave my heart in a bottle

of dreams and magic stardust

just for the time my mind is in a battle

with itself and tries to adjust.

And then I’m going to take it out

and put it right back in my chest

chasing away any trace of doubt

removed from my mind’s list of guests.

And all the stardust shining inside

I’m going to use it in spells

enchanting my mind to become bright

and work with my heart and my cells.

Cause in the end we are just dust

coming down from the space

and only the mind makes such a fuss

trying to build us a base.

Din joacă

De nins,

de vis,

de stări de rece,

sufletul vesel iar petrece.

Și caută să scoată afară

mătăsuri și culori de vară.

De frig

de ger,

de înghețat,

parcă și părul s-a schimbat.

Și vrea să știe cum arată

cu o culoare așa… mai plată.

De stat,

de dor,

de versuri dragi,

m-am apucat să pictez fragi,

ce nu rimează întotdeauna

ci se agață ca și luna

de suflete și inimi mari,

de vis,

de ger,

de dor,

de flori.

Sens

În liniște adoarme starea

de alergare după mituri

și-n vocea ei se schimbă zarea

plutind adânc în ochi de vulturi.

Cu lăcomie ai vrea să auzi

ceea ce omul nu ascultă

dar vulturii au ochii surzi

ce doar planează ca o plută.

În liniște nu ești cum crezi.

Ești și atât. Și te cufunzi.

Când nu mai vrei începi să vezi

cum tu nu ești când te afunzi,

în sunetul tăcerii sfinte

din care ies la suprafață

sunete simple și cuvinte

ce n-au nici voce și nici față.

Și din tăcerea abisală

alunecă cuvântul nou

și se așază pe o coală

dând voce chiar lui Dumnezeu.

N-aveam deloc cuvinte astăzi

însă simțeam cum mă cufund

într-o adâncă ploaie mută

ce se transformă în cuvânt.

Și din cuvânt se naște versul

ce-alunecă ușor ca ceața

și ziua mea își reia mersul

când din tăcere curge viața.

Dincolo de stele

Ieri am scuturat cerul de stele

să pot privi dincolo de ele.

Și mare mi-a fost uimirea

când am găsit Nemurirea.

E dulce și plină de vrajă,

iar lângă ea stă de strajă

Nimicul înalt ca un brad

și îmbrăcat tot în alb.

M-am apropiat să-i vorbesc

Nimicului cel nelumesc

și m-a privit cu blândețe

dezvăluind mii de fețe

din lumea ce pare reală,

jucând pe o scenă goală,

fără să știe că teatrul

este Nimicul și Spațiul

ce străjuiesc Nemurirea

în care domnește iubirea.