My Inner Peace

De Sânziene

Sânziene

Când zânele miros a flori

și florile miros a zâne,

când noaptea se răsfață-n zori

pe firul ierbii să se-adune,

când Soarele se uită lung

și nu se satură de stele,

când cântecele îl slăvesc

și se rotesc ca niște iele,

Vagabondez cu mintea-n vânt

și caut sensul unei frunze

și mă întind peste pământ

în zumzetul de buburuze.

Suflet de copil

Zână

Zâmbet de copil

uitat într-o carte

te ivești senin

construind palate.

Cu mânuțe roz

de cerneală nouă

le așezi duios

în Țara de Rouă.

Și-mi arăți atent

cum creezi magie

dintr-un vis absent

scos din pălărie.

Mă așezi în centru

și-mi șoptești pe-ascuns

că eu sunt poetul

ce-a picat de sus.

Mă prinzi de o mână

și mă răsucești

trece-o săptămână

când îmi spui povești.

Zâne se înalță,

îngerii roiesc,

Suflet de copil,

scriu când îmi vorbești.