My Inner Peace

Umbrele Unirii

Îmi cresc crengi pe deasupra

ce mă-nalță-ntre stele

când mi-alunecă umbra

și se-afundă în vreme.

Îmi cresc fire de-albastru

ce-nfloresc pe cărare

când din galben de astru

gândul zboară spre mare.

Îmi cresc roșii bujorii

desenați pe obraji

când de frig se-ascund norii

printre vârfuri de brazi.

Vis de iarnă apare

pe aleile goale

când istorice umbre

se arată sub soare.

Mi-amintesc o poveste

de bunica mea spusă

despre ce-a fost și este

moștenirea ascunsă.

O unire în suflet,

o trăire de veacuri

astăzi este doar sunet

ce răsună prin parcuri.

Printre crengile goale

de copaci seculari

se mai joacă agale

amintiri de stejari

prefăcuți în români

hotărâți, curajoși

ce-au adus din străbuni

visul cel mai frumos.

Conștiința-n unire

ce-au lăsat-o ca zestre

construind cu iubire

un pământ de poveste

peste care să crească

oameni noi ca stejarii

într-o țară lumească

fără frici așa stranii.