N-am somn
N-am somn nu pentru că n-aș vrea
să dorm cu capul pe un colț de stea.
N-am somn nu pentru că muncesc
și n-aș vrea să alerg după cai verzi pe pereți.
N-am somn nu pentru că mă frământ
toată noaptea rulând doar un singur gând.
N-am somn de fapt pentru că mi-a pierit
când am înțeles câte sunt de iubit.
Florile, gâzele,
cerul, izvoarele
munții și mările,
nopțile, zorile.
Și stau cu ochii închiși și privesc
cum toate în noapte strălucesc
și din lumina lor se-mpletesc
visele mele într-un dans nefiresc.
N-am somn pentru că nu obosesc
să visez că trăiesc într-un corp omenesc,
când din infinit îngerii îmi șoptesc
să mă joc cu visul și să-l iubesc.
