Sens
În liniște adoarme starea
de alergare după mituri
și-n vocea ei se schimbă zarea
plutind adânc în ochi de vulturi.
Cu lăcomie ai vrea să auzi
ceea ce omul nu ascultă
dar vulturii au ochii surzi
ce doar planează ca o plută.
În liniște nu ești cum crezi.
Ești și atât. Și te cufunzi.
Când nu mai vrei începi să vezi
cum tu nu ești când te afunzi,
în sunetul tăcerii sfinte
din care ies la suprafață
sunete simple și cuvinte
ce n-au nici voce și nici față.
Și din tăcerea abisală
alunecă cuvântul nou
și se așază pe o coală
dând voce chiar lui Dumnezeu.
N-aveam deloc cuvinte astăzi
însă simțeam cum mă cufund
într-o adâncă ploaie mută
ce se transformă în cuvânt.
Și din cuvânt se naște versul
ce-alunecă ușor ca ceața
și ziua mea își reia mersul
când din tăcere curge viața.
