My Inner Peace

Sens

În liniște adoarme starea

de alergare după mituri

și-n vocea ei se schimbă zarea

plutind adânc în ochi de vulturi.

Cu lăcomie ai vrea să auzi

ceea ce omul nu ascultă

dar vulturii au ochii surzi

ce doar planează ca o plută.

În liniște nu ești cum crezi.

Ești și atât. Și te cufunzi.

Când nu mai vrei începi să vezi

cum tu nu ești când te afunzi,

în sunetul tăcerii sfinte

din care ies la suprafață

sunete simple și cuvinte

ce n-au nici voce și nici față.

Și din tăcerea abisală

alunecă cuvântul nou

și se așază pe o coală

dând voce chiar lui Dumnezeu.

N-aveam deloc cuvinte astăzi

însă simțeam cum mă cufund

într-o adâncă ploaie mută

ce se transformă în cuvânt.

Și din cuvânt se naște versul

ce-alunecă ușor ca ceața

și ziua mea își reia mersul

când din tăcere curge viața.