My Inner Peace

Între realități

Sărută-mă în marea de vise

din care ai uitat să te-ntorci

și joacă-te-n pletele vremii

când norii deschid mii de poți.

Nu sta să te-ntrebi unde-i iarba

pe care am plutit către tine,

căci pașii mei sunt mii de fluturi

ce zboară-n culori cristaline.

Ascultă doar vocea din soare

ce curge de aur plină

și fă un pas mai departe

dansându-mă-n stropi de lumină.

Va bate iar ceasul trezirii

din lumea de fețe înalte,

când sunetul nemuririi

va vagabonda prin palate.

Și ne vom trezi doi străini,

cu urme de plete de vreme

și vom trăi ca doi crini

în curți separate de lemne,

cu garduri înalte de gânduri,

cu primăveri reci și geroase,

în care doar urme de scânduri

se vor arăta colțuroase.

Și din parfumul de crini

ne vom aduce aminte

cum viața ne face străini

țesându-ne-n vise morminte.

Și-atunci din lumina de aur

a soarelui ce stă ascuns

în somnul unui centaur 

vor răsări flori de vis,

ce ne vor cere din ceruri

săruturi în marea de vise

și joaca din plete de vremuri

prin palate cu porți deschise.