Dincolo de stele
Ieri am scuturat cerul de stele
să pot privi dincolo de ele.
Și mare mi-a fost uimirea
când am găsit Nemurirea.
E dulce și plină de vrajă,
iar lângă ea stă de strajă
Nimicul înalt ca un brad
și îmbrăcat tot în alb.
M-am apropiat să-i vorbesc
Nimicului cel nelumesc
și m-a privit cu blândețe
dezvăluind mii de fețe
din lumea ce pare reală,
jucând pe o scenă goală,
fără să știe că teatrul
este Nimicul și Spațiul
ce străjuiesc Nemurirea
în care domnește iubirea.
