Fulgerător
Cade cerul greu pe noapte,
fulgerele o ciobesc
și dintre acele șoapte
doar tunete mai vorbesc.
Dintr-un pumn de diamante
răsar amintiri și stropi
pe pervazul meu în noapte
se lovesc ca un potop.
Și îmi spală din țărână
vocea surdă de milenii
când zbor pușcă peste lună
și m-arunc în suflul vremii.
Și parcă tiptil se așază
o cămilă colorată
pe o buză de albastru
într-o noapte parfumată.
Mă trezesc cu fața toată
de comete șifonată
și privesc spre noaptea neagră
care curge colorată.
