Suflet de copil
Zâmbet de copil
uitat într-o carte
te ivești senin
construind palate.
Cu mânuțe roz
de cerneală nouă
le așezi duios
în Țara de Rouă.
Și-mi arăți atent
cum creezi magie
dintr-un vis absent
scos din pălărie.
Mă așezi în centru
și-mi șoptești pe-ascuns
că eu sunt poetul
ce-a picat de sus.
Mă prinzi de o mână
și mă răsucești
trece-o săptămână
când îmi spui povești.
Zâne se înalță,
îngerii roiesc,
Suflet de copil,
scriu când îmi vorbești.