Cântec latinesc
Într-un bob de cafea
și-ntr-o filă de carte
stă ascunsă o stea
ce te poartă departe.
Pe trei raze de vis
te aruncă în zări
și te-nvârte-n abis
într-un freamăt de flori.
Te azvârle pe-un turn
ce se cheamă Eiffel
și de-acolo nocturn
te coboară-n mister.
Trup de floare apari
cu rochițe de nori,
seara când iar răsari
îmbufnată pe flori.
”- Sunt prea albe, prea verzi,
roșii, galbene, mov…
Au venit iar grămezi!
Le-aș fi vrut mai… morcov!”
Dar uiți repede gândul
când zărești în cristal
un ”Iubito!” din fluturi
ce se-avântă pe-un cal
să te poarte mai sus
de poveștile tale,
unde norii s-au dus
sub apus la culcare.
Sună a Cristian
cântecul din cristal
și mai trece un an
cât stai pe piedestal.
Într-un bob de cafea
și-ntr-o filă de carte
stă ascuns un ”Iubito!”
ce te poartă departe.
