Alb-negru
În alb curg pene de înger,
în negru s-a pitit luna,
în nori plutește un fulger
și lasă să cadă bruma.
E frig de-mi îngheață și gândul!
Mai bine! El chiar nu-mi lipsește!
Și simt cu bizar tot pământul
sub frunze se zgribulește.
Doar zâmbetul naște o stare
de bine ce mă încălzește
și îngeri coboară din zare
iar focul din inimă crește.
Din alb se-ntrupează doi îngeri,
din negru se-arată și luna,
din stele cad oamenii sinceri,
când albul și negrul sunt una.
