Aici și Acolo… Acolo și Aici…
Undeva m-am oprit să te privesc.
Nu mai știu unde și nu mai știu când.
Dar te-am privit și-am înțeles
că lumea moare înflorind.
Și crește și se duce-n sus
dorind cu tot să te cuprindă
și moare seara pe ascuns
privind la stele dintr-o tindă.
La fel și eu cresc și te caut
și cad și mă rănesc de pietre,
când totul este pământesc
și mintea naște doar regrete.
Iar când mă-ntorc și te privesc
și-mi amintesc de unde vin
Timpul dispare din firesc
și doar sub raza Ta mă-nchin.
Și-acolo lung privesc la stele
și ele-mi se-oglindesc din plin
și chinurile par himere
și Totul este și-i Deplin!
