Inspirație de bloc

Na, că azi m-am hotărât
să dedic o poezie
vrednicului de român
care face zidărie.
Celui brav și neînfricat
ce găurește pereții
de sar brusc direct din pat
chiar din zorii dimineții.
El e harnic și voinic,
încerc să-mi imaginez
cum din vechi face nimic
și-ncep să mă enervez.
Nu pe el, Doamne ferește!
Căci ce vină are el
când omul se înnoiește
și-și face casa MODEL?
Pe mine și mintea mea
mă tot supăr zi de zi
că vreau să fac și-altceva
înainte de-a muri.
Nu s-ascult o bormașină
să tresar, să-mi scuip în sân,
de când se face lumină
până-n noaptea de Ajun.
Că așa-i la mine-n bloc
omul harnic și voinic
ia comenzile pe loc
de la mare pân’ la mic.
Și muncește anul tot
că e vară, toamnă, iarnă,
nici COVID nu-l ține-n loc
darămite o Diană.
Acum bate chiar aici
în sufrageria mea!
Mă gândesc să-i trimit mici
poate-poate doar o sta.
Măcar să mai fac și eu
câte-un pic, pe-aici, ceva,
să mă rog la Dumnezeu
să-l cheme și-altcineva.
La blocurile celelalte
chiar în alte cartiere
să facă omul palate
nu doar d-astea… efemere.
