Inspirație de bloc

Na, că azi m-am hotărât

să dedic o poezie

vrednicului de român

care face zidărie.

Celui brav și neînfricat

ce găurește pereții

de sar brusc direct din pat

chiar din zorii dimineții.

El e harnic și voinic,

încerc să-mi imaginez

cum din vechi face nimic

și-ncep să mă enervez.

Nu pe el, Doamne ferește!

Căci ce vină are el

când omul se înnoiește

și-și face casa MODEL?

Pe mine și mintea mea

mă tot supăr zi de zi

că vreau să fac și-altceva

înainte de-a muri.

Nu s-ascult o bormașină

să tresar, să-mi scuip în sân,

de când se face lumină

până-n noaptea de Ajun.

Că așa-i la mine-n bloc

omul harnic și voinic

ia comenzile pe loc

de la mare pân’ la mic.

Și muncește anul tot

că e vară, toamnă, iarnă,

nici COVID nu-l ține-n loc

darămite o Diană.

Acum bate chiar aici

în sufrageria mea!

Mă gândesc să-i trimit mici

poate-poate doar o sta.

Măcar să mai fac și eu

câte-un pic, pe-aici, ceva,

să mă rog la Dumnezeu

să-l cheme și-altcineva.

La blocurile celelalte

chiar în alte cartiere

să facă omul palate

nu doar d-astea… efemere.